Lehamitez

Cand lehamitez, mi-s dusi boii cu sorcova, si unde-ntorc un ochi, dau tot de-o vaca. In lipsa unei companii masculine, rumega si tace. Fac la fel. Rumeg. Plictiseala se dovedeste insolubila in saliva. Adaug sare. Nimic. Plictiseala rezista, se tine bine de-o masea mai din spate. O oarecare dezolare e agatata de fusta ei. Aud un clincait care-mi sopteste ca mi-a sosit o depesa in cutiuta electronica. Deschid si vad titlul mare, scris frumos: Xulescu is now following your blog. Plictiseala tipa, speriata de curentul de aer produs cand deschid gura intr-un o minunat. Uite, sunt in pauza de scrisoreala, si cineva ma gaseste, inca, interesanta! Fug iute, uitand sa trantesc maselele la locul lor, sa vad cine ma urmareste intru talentu-mi. Mai bine ma impiedicam intr-o tasta si-mi rupeam un deget, sau si mai rau, o unghie!


Descopar, cu stupoare neprefacuta, ca domnul Xulescu ma urmareste, intr-adevar, dar pe blogul de wordpress, unde nu mai scriu din decembrie! Plictiseala casca, sictirita si ea. Curentul de aer a fost un timid, n-a urnit-o! Dezolarea se intinde, sa-i trosneasca incheieturile. Acest articol mi se adreseaza in totalitate. Il public doar pentru a recunoaste, in plen, ca sunt o superficiala si-o lenesa cateodata. Si-l las aici pentru toate momentele cand imi iau nasul la purtare si ma comport ca un prunc razgaiat! Pentru atunci cand voi reveni din alte motive decat o placere numai a mea, daca se va mai intampla acest lucru. Pentru toate baloanele de sapun pe care mi le-am umflat singura, schimband sortimente, cautand trainicie! Tu, care ai considerat odata ca nu mai merit dramul tau de respect, las-o asa!
Lehamitez Lehamitez Reviewed by Vrancea Simona on 07:45 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.