Fiica Toamnei fara Ceturi

Fiica toamnei tanjeste dupa acea zi pe care a apucat s-o guste, s-o adulmece, s-o traiasca, s-o dezbrace de sensurile vechi si s-o imbrace in altele noi. Alunga norii ce-i tin umbra sufletului, dar tot ce poate face, deocamdata, este sa mai lase cate-o raza, doar una, ca pe-un vizitator descult intr-un salon steril, unde pacientul se zbate sa mai apuce cate-o zi. Si-o prinde de-un colt de fusta inflorata, ca de tiganca, dar matasea ii aluneca, pisichera, printre degetele cu unghii incredibil de lungi. Ofteaza si se resemneaza, dar zilele continua sa se perinde pe la patul lui. Pana cand s-or plictisi si ele de joaca asta, fara competitor pe masura. Pas, pas, pas, pas... Se taraste, nesigur pe el, puiul de raza. S-a nascut altfel, e schiop.


Nu va avea niciodata puterea fratilor si surorilor lui, dar are viziune... Se face ca nu aude vocea mortii inutile si-si pironeste luminita jucausa pe degetele cadaverice, cu unghii incredibile. Ziua intra nestingherita, cu infatuarea masurandu-i orele. Negurile au inzestrat-o cu forta si curaj. Isi flendura fusta de tiganca tupeista pe la patul bolnavului de neviata. Incremeneste cand unghia aratatorului, unghia aceea lunga pe care a desconsiderat-o atata vreme, ii sfasie matasea, lasand loc razei schioape sa dea din suflet, ca din niste aripi perfect intinse, gata sa se ia la tranta cu cerul, intr-o victorie mult asteptata. O aroma de ambra piperata mangaie aerul, care se infoaie fericit si umple plamanii pulsand in ei o clipa dupa alta, dupa alta...
Fiica Toamnei fara Ceturi Fiica Toamnei fara Ceturi Reviewed by Vrancea Simona on 03:06 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.